Azteca de oro – Azteca de sangre

Cand Hernan Cortez a debarcat in secolul al XVI-lea pe coasta Americii Centrale si a Mexicului de azi, a descoperit una dintre cele mai marete civilizatii ale tuturor timpurilor: aztecii. Pentru a putea intelege poporul aztec, trebuie intai sa il cunoastem pe acesta: modul de viata, obiceiurile si, mai presus de toate, credinta si religia acestuia. Politeisti, aztecii s-au remarcat nu atat prin varietatea credintei lor (zei,legende si mituri), cat prin inegalabila conceptie despre viata si moarte si despre instabilitatea Cosmosului, care le motiva savarsirea de sacrificii.

Pentru inceput, trebuie sa amintim de modul de viata al aztecilor din punctul de vedere al asezarilor umane. Conform legendei, in anul 1200, aztecii au coborat spre sud, in valea fertila a Mexicului. De asemenea, legenda mai povesteste cum Huitzilopochtli, zeul Soarelui si al razboiului, le-ar fi spus aztecilor sa isi intemeieze primul oras in locul in care vor vedea un vultur stand pe un cactus si tinand in gheare un sarpe. Se pare ca in jurul anului 1325 locul a fost gasit si satul intemeiat aici a fost numit Tenochtitlan. Construit intr-o zona mlastinoasa consolidata, Tenochtitlan a devenit in 1415 capitala Imperiului Aztec, iar in 1500 era probabil cel mai mare oras al lumii in momentul respectiv. Cand au ajuns pentru prima data in acest oras , conquistadorii spanioli au fost surprinsi si totodata impresionati de ceea ce fusesera in stare sa construiasca aztecii. Asemenea Venetiei,Tenochtitlan era format din mai multe insule si canale, legatura cu uscatul fiind realizata prin intermediul unui drum construit de-a lungul unui dig inalt. Orasul era inconjurat de gradini extrem de fertile, ceea ce favoriza activitatea agricola a locuitorilor. Apa potabila ajungea pe insula prin intermediul unor conducte. De asemenea, strazile orasului erau deosebit de curate; erau maturate, iar gunoiul era transportat cu slepuri. Orasul cuprindea locuintele aztecilor, dar cel mai important lucru de remarcat este piramida inalta de peste 30 de metri din centrul pietei. Piramida pe care o asociem in mod automat cu sacrificiile. Aici intervine problema conceptiei asupra vietii si asupra echilibrului lumii. Acest echilibru era legat de problema timpului, si anume de calendarul aztec. Astronomi desavarsiti, aztecii au reusit sa calculeze eclipsele cu un secol inaintea europenilor. “Din lanurile lor de porumb, locuitorii vechiului Mexic au stabilit durata anului astronomic cu o precizie pe care abia calculatoarele moderne au atins-o si au intrecut-o.” (Octavian Paler, Caminante ). La azteci, un secol era alcatuit din 52 de ani si astfel, la fiecare secol implinit focurile erau stinse si era asteptata aparitia stelei Aldebaran, care urma sa le confirme amanarea cataclismului cu inca un secol. Daca nu, Soarele nu mai avea sa rasara a doua zi. Tot conform miturilor aztece, lumea fusese creata de catre zei pana atunci de cinci ori si distrusa de patru: prima data oamenii au fost devorati de jaguari, a doua oara Pamantul a fost devastat de uragane, a treia oara focul a pustiit totul si a patra oara a fost acoperit de apa si oamenii au fost transformati in pesti. Se presupunea ca a cincea oara, si ultima, oamenii si Pamantul aveau sa fie distrusi de cutremure. “Cand steaua Aldebaran ajungea la zenit, un prizonier era asezat pe piatra de sacrificiu. Ii era deschis pieptul cu un cutit de obsidian si smulsa inima. In locul ei era pus un vas de turcoaza, continand o bucata de lemn cu care era aprins focul, de la care toti isi aprindeau tortele. Focul regenerator… . La ivirea zorilor, aztecii respirau usurati. Inca o data, isi imaginau ei, au platit prin sange verdictul cerului.”(O.Paler, Caminante ). Dar acesta nu era modul complet in care sacerdotii azteci savarseau sacrificiile. Dupa ce inima era scoasa cu cutitul de obsidian, era ridicata si aratata zeilor inca batand, dupa care pielea celui sacrificat era luata de pe trup si imbracata de catre preoti, astfel ei desfasurandu-si diferite dansuri rituale. Se mai spune, de asemenea, ca setea de sange a aztecilor era atat de mare si de nestapanit incat acestia duceau razboaie numai pentru a prinde prizonieri pe care urmau sa ii sacrifice, uciderea lor pe campul de lupta fiind un lucru de neinchipuit. De exemplu, la inaugurarea templului de la Tenochtitlan au fost sacrificati 20.000 de prizonieri! Paler scria: “In cronicile lor, semnul pentru sange e inlocuit adesea cu semnul pentru piatra pretioasa sau cel putin pentru floare … Nu era un inamic ucis cu ura, ni se spune, ci un mesager trimis zeilor sa-i regenereze. Razboinicul care-l lua in captivitate plangea cu el si il numea fiul meu …”. Pe langa aceste stranii gesturi de afectiune fata de cei sacrificati, aztecii ii tratau intr-un mod iesit din comun, atat din punct de vedere social cat si din cel al sanatatii, pentru ca ofranda sa fie binevenita de catre zei.

Dupa cum aminteam, zeii si religia ocupau un loc aparte in viata acestui popor. Nu sunt amintite nicaieri numele tuturor zeilor, dar cei mai importanti erau:

Tlaloc – zeul ploii

Huitzilopochtli – zeul Soarelui si al razboiului

Coatlicue – zeita cu fusta de serpi

Quetzalcoatl – sarpele inaripat, simbol al libertatii

Putem spune ca cel din urma a jucat un rol important in soarta marelui imperiu. Legenda spune ca odata disparut, sarpele inaripat avea sa se intoarca pe mare la o anumita data. Insa coincidenta a facut ca aceasta data sa fie aceeasi cu cea a sosirii lui Cortez, tot pe mare. Astfel, Moctezuma, regele aztecilor, a cedat oarecum in fata spaniolior, conducatorul lor fiind asociat cu Quetzalcoatl. Se spune, de asemenea, ca Moctezuma isi trimitea oastea la lupta pentru o cauza deja pierduta, lucru stiut de el.

Exista numeroase alte lucruri remarcabile de spus despre cultura azteca, urmasa a mayasilor, dar cel mai vibrant intre stancile istoriei este curajul inexplicabil, dar dovedit, in fata zeilor si a cerintelor acestora si, ca un adevarat paradox, viata insuflata in intreaga lor cultura. Oare steaua Aldebaran continua sa apara si acum sau lumea a luat sfarsit?

Alte informatii interesante :

- Piramida de la Tajin are 365 de trepte, una pentru fiecare zi a anului.

- Primul porumb cultivat in Europa provenea din peninsula Yucatan (Mexic), de la Valladolid.

- Saptamana din calendarul aztec era formata din 13 zile.

- La debarcarea pentru prima data pe tarmul peninsulei Yucatan, conquistadorii i-au intrebat pe bastinasi cum se numea tinutul. Acestia raspunzand Ciu than (nu te inteleg), spaniolii au numit peninsula Ciuthan, iar ulterior Yucatan.

~ de merixon pe martie 14, 2008.